Violeta

O! Violeta! Nume de floare

Ce mă ameţeşte cu a ei culoare!

Floare ce-mi atragi privirea

Şi mă faci să te culeg cu o îmbrăţişare tandră.

O! Violeta! Nume de culoare

Ce-mi aduce aroma murelor şi dudelor,

Mici fructe cu savoare

Având în ele toată dulceaţa săruturilor tale.

O! Violeta! Nume de muzică divină

Ce din arcuşul de violă sună!

Ce sufletu-mi inundă cu sunete celeste

Şi inima îmi prinde şi frânge ca un cleşte!

O! Violeta! Nume de-nserare

Ce noaptea o cheamă şi ne aduce

Bucuria revederii astrelor

Ce ne veghează patima dulce.

Păr înmiresmat căzând în valuri

Ca o cascadă zgomotoasă

Ce se revarsă pe umerii tăi fini şi delicaţi

Şi vânt aş vrea să fiu să-l răvăşesc

Să mă-nfăşor în el pe vreme răcoroasă.

Trup înalt, zvelt şi fragil

Ca tija unei plante ce-n Soare se înalţă

Smulgând mănunchi de raze din miezul lui de foc

Ca în iubirea noastră cea arzândă

Nimic şi nimeni să nu mai aibă loc.

Nume de floare

Nume de culoare

Nume de-nserare

Şi nume de fată

Provocându-mi dragostea

Să se destăinuie.