Târziile regrete

Ce triste şi inutile sunt târziile regrete

Ce vin şi ne bântuie cinic,

Aducându-ne în amintire greşelile făcute,

Când cu-o persoană ne-am purtat potrivnic,

Deşi prin ea, destinul ne oferise potul.

Dac-aş putea să şterg trecutul c-un burete

Aş scrie din nou totul;

Ce triste şi inutile sunt târziile regrete.

Nu irosi viaţa, fiindcă n-o să se repete

Retrăirea e întruchipată doar de amintiri

A doua viaţă-i de fapt filmul vieţii trecute

În care nu poţi schimba umbrele-n sclipiri

Poţi doar broda peste clişeu cu zâmbete sau lacrimi.

De i-aş fi spus că o iubesc prin vorbe concrete,

Poate că nu aş fi trecut prin patimi;

Ce triste şi inutile sunt târziile regrete.