Sonetul femeii - de 8 martie 1996

O zi de primăvară cu soare mult si multe grade minus

Ca toate - aceste zile ale Babei Dochii

Şi după gripă, guturai şi mici dureri de sinus

Sperăm s-avem căldură-n suflet şi ghiocei pe rochii.

O zi ca un simbol al nemurii

Un infinit marcat pe verticală

E ziua ta femeie - zeiţă a rodirii

Creaţie şi creatoare ideală.

În faţa forţei fort de frumuseţe tu înalţi

Cu trupul fin, fragil, făcut spre-a fi iubit

Şi rezonând emoţii ca floarea-n adiere tu înalţi.

Eşti apă şi eşti hrană, eşti noapte şi lumină

Eşti astăzi şi eşti mâine prin rodul dăruit

Eşti şoapta de iubire ce suflete-mbină.