Primăvara

Primăvara ochii-ncep să ţi-i orbească multitudini de culori,

Îmbrăcate în veşmânt de flori,

Ce-mpodobesc pomii înainte de a-înfrunzi

Sau ce răsar prin iarbă într-o bună zi.

Aşa cum primăvara iarba se trezeşte la viaţă,

Sub calda privire a Soarelui

La fel şi eu sub dulcea-ţi privire pătimaşă

M-am retrezit în astă dimineaţă.

Primăvara lacurile prind a-nvălura

Zăcute ape sub pojghiţa de gheaţă,

Ape ce freamătă-n a zefirului suflare, ce-mi dă o stare

De a porni spre o nouă viaţă.

Şi nu cred că vreodată am să uit

A anului această primăvară

Când o ninsoare aprigă şi-un ger cumplit

Au înălbit tot scuarul înflorit

Şi zeci, micuţe, flămânde vrăbiuţe

În corcoduşii-n floare-au năvălit

Mâncând suavele înmiresmate flori din ramuri

Şi fructe-n locul lor n-au mai rodit.

Dar nu m-am supărat pe vrăbii

Îşi cer sublimul drept de a trăi

Şi teama să nu moară-nfometate

Le-a indicat un mod de -a se hrăni.

Sunt drăgălaşe vrăbiile, nu contest

Şi-mi plac şi ciorile croncănitoare

Dar primăvara, cu nostalgic dor, aştept

Să îmi aducă stoluri de păsări migratoare.

Când cu atenţie mă uit

Prin urme de zăpadă rămase pe pământ

Zăresc firave viorele

Ce trupul tău mi-l amintesc

Şi ochii tăi asemenea cu ele.