Prima zi

Era o zi plăcută de septembrie

Cu un soare luminos şi arzător

Ce sufletul mi-l încălzea

Zi în care eu

Cu o codiţă fluturândă-n vânt

Şi îmbrăcat în haine albe

Veneam ca la o nuntă

Prin frumuseţea munţilor de flori

Ce nu veneau la nuntă

Ci la clasa I- a C

Unde am fost întâmpinat

De doi ochi negri, veseli,

Imenşi, de neuitat.

A doua zi de-nvăţământ,

Zi mohorâtă şi dezgustătoare,

Privirea ei pătrunzătoare

M-a luminat, m-a liniştit.

De-atunci, în fiecare zi,

Eu vin la şcoală bucuros

Şi cu emoţia-ntâlnirii

Cu doamna profesoară

Atât de caldă şi încântătoare

De am uitat

Şi am numit-o doamna Doina.

Şi nu-mi dau seama

Cum de micuţii mei colegi

Nu pot a înţelege

Să nu vorbească-n clasă

Făr-a fi-ntrebaţi

Să nu mănânce-n oră

Şi să nu se bată

Că toate acestea supărare îi aduc.

Vor trece anii

Voi fi mare,

Şi ori de câte ori

Într-un anume loc

Într-un dulap, pe-un raft

Eu voi privi o blondă codiţă

Culcată pe un alb prosop,

Mă voi gândi cu drag la Dumneavoastră

Aceea care aţi făcut din mine un adevărat bărbat.