Povestea pierdutei iubiri

Te-am cunoscut din întâmplare

Fatidică zi, fatidic moment,

Şi de-atunci hoinăresc în vâltoare,

Într-o straşnică furtună de-ndoieli şi sentiment.

Erai îmbrăcată în roz

Proaspăt ieşită de sub duş, cu păr văluros,

Doi ochi strălucitori, guriţă fierbinte

Şi-un trup de model cu-n contur spectaculos.

Început-am dar să vorbim

Şi aflat-am că te pasionează programarea

Şi mă vrăjeai cu privea ta de serafim

Şi cu fiece vorbă mă făceai să-ţi simt chemarea.

M-am îndrăgostit de tine fără drept de apel

M-ai fermecat din prima clipă într-un mod deosebit

M-ai făcut să cred, m-ai făcut să sper

Că iubire curată şi astăzi mai e de găsit.

Te-am condus apoi la tren după ce in prealabil

Ne-am plimbat prin magazinele de electronice

Şi-au urmat apoi două săptămâni în care

Sentimentele-mi deveneau tot mai statornice.

Ai lipsit la un moment dat pentru vreo câteva zile

Era pe vremea când nu-ţi aveam numărul de telefon

Şi m-am speriat fiindcă nu mă anunţaseşi de a ta plecare

Trebuia de atunci să-mi dau seama că eram pentru tine-un bufon.

Dar venit-a apoi acea zi frumoasă

În care din Brăila în Bucureşti te-ai întors

Te-am aşteptat în acea dimineaţă la gară

Am aşteptat să revii, să te văd, să te simt.

Şi te-am însoţit apoi până la facultate

Să-ţi iei repartizarea pentru camera-n cămin

S-aducem bagajele colegei tale pentru a lua patul de jos

Şi de-atunci început-au să vie spre mine numai zile de chin.

Numai eu ştiu cât de mult doream o secundă în plus să petrec lângă tine

Şi câtă importanţă dădeam fiecărui cuvânt ce-l rosteai

Dar n-am ştiut cât de bine te joci tu cu vorbele

Şi că prin ele tu de fapt mă-ndepărtai.

Şi din nou ai dispărut fără a mai da vreun semn

Şi fără a răspunde la email-uri, mesaje, apeluri

Şi Doamne! Cât de fraier am fost să continui să sper

Fără să văd că visul ce-aveam era efemer.

Vorbeam la telefon când erai în Galaţi

Sau cel puţin aşa mi-ai spui că eşti

Era pe vremea când sunam şi sunam şi sunam

Şi-atunci început-ai a-mi spune poveşti.

„Pe mine mă impresionează când cineva încearcă să m-ajute

Să mă-nţeleagă, să-mi fie aproape, dar nu îmi spune asta

Nu pot să te premiez pentru ceva ce tot îmi spui că faci

Învaţă să-mi vorbeşti prin a tăcea şi cu-asta basta!"

„Din ce petrec mai mult timp în compania cuiva

Din asta să mă-ndepărtez de el mai mult îmi doresc

Fi-mi alături fără să comunici, doar atunci vei evolua

Din ce te-apropii mai mult, mult am să mă mai feresc."

„Tu nu ai înţeles că eu nu-s genul de persoană

Care în fiecare zi să dea semne de viaţă

Aşa sunt eu, de nu-ţi convine pleacă!

La fel ca toţi care consideră că sunt de gheaţă."

Şi-am tăcut şi-am crezut că ce-mi spui e-adevăr

Şi-am căutat demonstraţii să-ţi fac, printr-un fel nu-ştiu-cum

Că ce spun şi ce simt nu sunt vorbe în vânt

Şi că nu te-aş răni precum alţii făcut-au pân-acum.

Şi astfel căutând modalităţi de demonstrare

Am încercat să înţeleg misterul ce te-nvăluia

Să îţi arăt că, să am grijă, de tine, sunt în stare

Că pot să-ţi fiu alături şi să-ţi descopăr fericirea.

„Fericirea nu există cât timp avem conştiinţă

Decizia am luat-o-ntimp şi logica mi-am folosit

Şi-acum şi ţie îţi aduc la cunoştinţă

Decis-am deci că niciodată eu n-oi avea iubit."

„Toate cuplurile se sparg

Iar iubirea rostită se sfarmă

Prietenia în schimb e-un catarg

Nu e chip s-o doboare vreo armă."

Ţi-am spus să nu te joci cu sufletul meu

„Atunci şterge-mă din listă" ai zis

Şi spus-am să fac asta, mi-e imposibil de greu

„Atunci nu îmi impune!" ai concis.

„Atunci când laşi un băiat să-ţi cumpere mâncare

Înseamnă că accepţi ceva, dar eu n-accept nimic"

Nu ţi-am cerut nimic şi fraier m-ai considerat

Un simplu-ndrăgostit ce poate fi uşor manipulat.

Venit-am vesel să îţi povestesc de proaspăta mea angajare

Venit-am apoi să te iau, boxe a-ţi lua, ca să mergem

„Mă deranjează că ştii unde stau. Mă enervez doar la gându-mi

Că vii şi pe frunte mă mângâi, colegele deranjându-mi."

Spectacolul cu DOD din iarnă, văzut-am împreună

Şi-ndrumul de întoarcere trimis-ai telefon

„I'm gonna beep you every day now, so u'd better answer"

Şi-acum mai aud ca pe-un trist megafon.

Dar de-ndată ce ţi-am găsit job, făclia-ndependenţei ai aprins

Timpu-mpreună pierdut ars-a în fum

Iar bruma de-importanţă ce-avut-am s-a stins

Căci „mult mai gustoasă-i salata acum".

„Ce hoteluri există pe-aici şi ce preţuri?

Căci cu şcoala veni-va în martie-un prieten

Şi rugat-a pe mine să-i găsesc loc de cazare

Poate-mi spui dacă afli aşa, de-ntâmplare."

„Iar la vară voiesc a mai merge în State

Doar aşa, pentru-o săptămână, cel mult

Bine-ar fi de-aş face rost de bani pentru acte

Ce mişto că din vară, după legea lor, sunt adult."

Şi ai venit apoi şi-ai stat la mine-acasă

Şi-ai râs cu el, şi ai vorbit şi te-ai distrat

Ce straşnică plăcere probabil ai simţit când chiar cu mine-n cameră

Ai plănuit în tot detaliul excursia lui Paul şi întâlnirea voastră.

„Dintre toate mp4-ul e cel ce mult mi-a mai plăcut

Căci însoţit-a n-a fost de-un mesaj cu te iubesc

Ştiu că-s a tale sentimente, dar eu aşa am perceput

Căci parcă de tine mi-ai impune să îmi amintesc."

Voit-am doar un sfat pentru a descifra a ta straşnică taină

Dar cum pe tine spre-aţi atinge visul nimeni nu te ajuta

De ce-ai fi ajutat pe cel ce te iubea fără tăgadă?

Ales-ai deci, mai bine, că-i, a mă-ignora.

Ţi-ai pus apoi contor, numărătoare inversă

„E pân' la ziua mamei, nu cumva să uit"

Şi mai aveai tupeu când te-am condus la gară

Să spui că nu te-ntorci mai repede de 15, luna primăvară...

Şi-apoi la telefon când ţi-am spus „La mulţi ani" de ziua ta

Ai continuat să spui ce eşti acasă unde-i mare plicitiseală

„E-adevărat, fiindcă nu-mi puteam imagina

Că pentru tine adevărul ieşise la iveală."

Prea mult eu venerez şi iubirea iubesc

Prietenia n-o cred, pentru mine nu-există

Dar mă-ntreb, să vorbeşti de-un sentiment prietenesc

Ce tupeu! Când la tine minciuna persistă.

Între prieteni nu-există minciună, secret

Iar tu spus-ai poveşti cu-n talent de artist

Cerut-am doar sinceritate şi un pic de respect

Ce păcat, dar, că tu „nu gândeşti comunist".

Şi ne-am reîntâlnit astfel, pentru a-ţi asculta părerea

Crezând că-ntr-adevăr, ceva concret vei spune

Dorind să aflu versiunea ta

Asupra celor ce le plănuiseşi de minune.

„Şi dac-aş spune da?...

Şi dac-aş spune să o luăm încet?...

Dar dacă aş fi spus nu?...

Să n-ai din a mea vină vreun regret."

Şi-atunci am zis hai, what the hell?

Să mai acord o şansă; poate, cine ştie?

Oricum iubirea-i mare şi repede nu trece

Aşa că te-am sunat iar tu, târziu, răspuns-ai rece:

„Probabil ai crezut că dup-acea discuţie suntem apropiaţi

La fel ca-ntotdeauna, prefer a cred eu că suntem"

Dar vezi tu, că al tău „întotdeauna" fost-a doar o minciună

Iar eu rămas-am orator pe-a adevărului tribună.

Nu mai vin deci acum să te mângâi pe frunte

Nici să te sun nu mai caut cu-ardoare

Nici gustul salatei să-ţi răpesc nu mai vreau

Şi nici să mai repar pentru tine orice eroare.

Probabil c-am meritat să te porţi cu mine aşa

Probabil că am fost un nesimţit,

Dar tu priveşti din minciună, iar falsul implică orice

Dinspre adevăr privind-a să ştii că te-am iubit.

Nu te acuz şi nu-ţi port pică

Eu nu întorc lovitura prin lovire

Rămân vertical şi nu-ţi doresc decât

Ce ţi-am dorit dintotdeauna: Fericire!