Aproape de Andreea

Pentru moment prejudecăţile ne distanţează

Şi legile stupide ale oamenilor ne separă

Şi-n timp ce clipa reîntâlnirii tot trenează

Sufletul meu doar cu saline lacrimi se-mpresoară.

În spaţiul dintre noi zid de fantome s-a edificat

Şi forţa pumnului nu-i de ajuns ca să îl năruie

Mă simt, de invizibil, în suferinţă-ncarcerat

Şi unii-mi spun că cică-s liber, dar gratiile dăinuie.

Aceste gratii eu le simt, dar mulţi nu le zăresc

Mă-nvârt anapoda, lovindu-mă-n zerouri

Şi peste tot aceleaşi chei se învârtesc

Dar nu-mi deschid şi mie celula plină de ecouri.

În faţa cuştii mele, palierul se întinde tenebros

Luminile speranţei se-arată doar ca viziune

Şi parcă stau în echilibru pe-un bolovan alunecos

În timp ce pardoseala închisorii se transformă în genune.

Încerc, cu exteriorul, să comunic prin telepatie

Reclamele supremarket-urilor îmi sunt unice scrisori

Şi singura-mi scăpare din această anomie

E să-ţi trimit, din sentimente aeroplane, cu gânduri drept aviatori.

Şi nici nu ştiu de le primeşti sau nu

Dacă prin farmec înspre mine te gândeşti

Sau amintirea mea e pentru tine un subiect tabu

Sau încă, poate că puţin, mă mai iubeşti.

Privesc înapoi şi eşti singura pe care o revăd

Privesc înainte şi eşti singura la care visez

Eşti motivaţia care mă-mpiedică s-ajung o pomenire

Şi numai la tine, fără-ncetare, contemplez.

Mă-ntorc cu-n an în urmă în ale clasei dimineţi

Şi zâmbetul şi ochii şi vocea îţi rememorez

Şi nu ştiu dacă fără ale tale toate frumuseţi

Ziua-mi de naştere o mai sărbătoresc sau o comemorez.