Rude

Există situaţii în care prieteniile cu alte persoane sunt mai puternice decât relaţiile cu propriile rude, şi asta pentru că uneori, se creează impresia cum că dacă eşti rudă cu cineva trebuie să te comporţi într-un fel anume, respectiv să fii disponibil să faci muncă voluntară oricând i se năzăreşte acelei rude că are nevoie de cine-ştie-ce muncă prin casă, şi nu vrea să plătească pe cineva să o facă.

Vorbind despre rude mi-am amintit de fostul soţ al mamei mele, cetăţean bulgar.

Urma să plece în Vest şi, conform „tradiţiei" estice trebuia să completeze un formular care cuprindea, printre altele, şi declararea rudelor din străinătate.

Bietul om, la 45 de ani, cu două facultăţi şi importante grade şi funcţii în cadrul militar, a rămas cu ochii bulbucaţi cât prunele Renglote când a aflat că ex-soţia româncă, domiciliată în România, nu îi este rudă. Şi nu pentru că era ex-soţia, ci pur şi simplu pentru că soţia nu era considerată rudă!

Probabil soţia era considerată un aliat ce putea fi prieten sincer sau duşman deghizat în prieten, dar rudă nu, nu şi nu!

Dar iată şi altfel de rude...

Întâlnindu-mă cu o dragă prietenă şi muză, pe care nu o mai văzusem de câteva luni, şi întrebând-o ce mai face, ea mi-a răspuns plină de tristeţe, că a avut necazuri în familie, ea şi ... rudele:

„- Am avut 4 morţi şi două decese!"

Am rămas mut fără să mai pot scoate un sunet, dar tăcerea mea a devenit penibilă când fata a continuat:

„- Da, ne-au murit (N.A.: ei şi familiei ei) 4 porci, doi mie şi mamei şi doi fratelui meu şi în plus au mai murit şi o bunică şi un unchi."

Nu voi comenta gradul de înrudire al omului cu porcii şi nici nu pot să măsor cu aceeaşi unitate suferinţa după un om sau după un porc. De fapt, chiar prietena mea a pus porcişorii în faţa oamenilor.

În acelaşi registru al relaţiei omului cu eternitatea, îmi aduc aminte că am găsit în urmă cu câţiva ani un anunţ la rubrica decese a unui mare cotidian.

Nimic neobişnuit până aici...

Or fi fost rudele într-atât de copleşite de durere, sau efortul de a da o tentă literară anunţului a fost atât de mare încât a rezultat o astfel de absurditate?

Despre ce este vorba?

Anunţul, foarte economic în ceea ce priveşte numărul de cuvinte utilizate era alcătuit din două propoziţii:

- propoziţia I: „A murit Nicolae Dinescu."

- propoziţia II, de fapt finalul, ar fi comic dacă nu ar fi sadic, atunci când îi spui celui ce s-a despărţit de această lume: „Fie-i ţărâna uşoară precum nouă durerea."

Acest final are două variante de interpretare:

1. Fie durerea după cel mort este uşoară, deci te doare-n cot de moartea lui;

2. Fie durerea după cel plecat este grea (zeci, poate sute de tone) şi îi doreşti o ţărână în egală măsură de grea.

Rudele sunt de mai multe feluri.

Sunt rudele la care te duci cu plăcere şi rudele la care ţi-e groază să te duci.

Sunt rudele care vin la tine pe neaşteptate şi rudele care nu dau niciun semn de viaţă.

Sunt rudele de la ţară şi rudele de la oraş.

Şi mai sunt rudele care confirmă bancul:

„- Unde te duci, la prieteni?

- Nu, mă duc la ... rude!"