Acasă -> Povestiri -> Petrecere de ziua mamei
2
comentarii



Unii sunt norocoşi şi schimbă cel puţin 8 prefixe când îşi upgrade-ază anual numărul anilor.

Fiecare dintre noi îşi doreşte ca persoanele dragi să prindă prefixe „bune", asemenea notelor din cataloagele şcolii: de la 8, cel puţin, în sus.

Fiecare din noi, îşi doreşte ca mama, fiinţa care ne iubeşte cel mai dezinteresat chiar dacă nu ne poate dărui fericirea, să ajungă cu numărătoarea cât mai sus.

Sâmbătă, 24, de Dragobete, mama a trecut la prefixul 6.

A făcut cumpărăturile necesare unei aniversări frumoase iar pe 24, dimineaţa devreme, s-a apucat să bucătărească.

Eu nu obişnuiesc să mănânc mult, nici mama, deci deviza generală de alimentare e puţin şi bun. În plus, mama nu obişnuieşte să gătească pentru mai mult de două zile în avans.

De multe ori, mama „s-a prăjit" cu supele şi ciorbele. După ce degustam şi lăudam 5 linguri cu supă sau ciorbă, ceream înlocuirea conţinutului farfuriei cu „ceva mai concret". A înţeles că îmi place să mănânc doar un „fel" consistent (că dulcele îl mănânc oricum după chef).

A porţionat kilogramele de carne în trei categorii, a apreciat numărul de şniţele pentru două zile, a pus restul la rece; la cozonaci şi fursecurile pe care intenţiona să le facă a renunţat, pe motiv că au prea multe grăsimi, şi i-a substituit cu un chec cu lămâie.

La chec a început dezastrul. Mai întâi, i-a scăpat un gălbenuş în albuşurile care trebuiau bătute spumă; norocul a fost că dispune de instrumente de intervenţie rapidă şi l-a scos fără a compromite ceva. A pus zahărul, pe foc, în ibric să dea câteva clocote, iar sucul de lămâie a reuşit să facă o efervescenţă de tip perfid, fără preaviz, asemenea cafelei sau laptelui, a „dat în foc" şi a murdărit aragazul. O fi un semn nasol? gândi ea, înlocuind cele vărsate pe aragaz, pentru refacerea formulei de chec.

 

Checul a ieşit puţin mai creol, fiindcă după ce la privit prin geamul cuptorului şi a apreciat că este gata, mama a uitat instantaneu că, dacă este gata, trebuie scos din cuptor. Norocul a fost că şi-a amintit destul de repede de el. L-a pus pe platou şi la dus la răcit. O fi un semn rău?...

 

Mama s-a apucat să-şi descarce energiile negative pocnind cu sârg carnea destinată şniţelelor, ţinând dogul în mână spre a evita bubuiturile demolatoare de genul celor produse de vecinii care-şi bat carnea pe masă. Normal că a scăpat dogul pe jos, dar numai o dată. O fi un semn rău?...

 

În timp ce mama frigea şniţelele, primesc un  telefon de la Liviu care dorea să-şi cumpere un calculator. I-am dat câteva indicaţii despre cum stă treaba atunci când îţi cumperi un calculator. Sfaturi, la telefon, nu poţi să dai, deoarece ele s-ar interfera cu ceea ce doreşte beneficiarul, cu ceea ce posedă magazinul (care nu are tot ce vrea beneficiarul), cu ceea ce posedă beneficiarul în punguţa cu bani, etc.

Sunt un om căruia îi place să-şi ajute amicii, dar am declinat invitaţia de a merge cu Liviu la magazin din cauză că era ziua mamei mele, dar i-am promis că, dacă îşi va cumpăra calculatorul, voi merge să-l ajut să-l punem în funcţiune.

 

Mama a terminat cu şniţelele, iar pe la ora 13, când deja făcuse şi curat în bucătărie, trei sunete lunguţe şi ferme ale soneriei au speriat cotoiul care s-a ascuns după una din ele 4 mese de lucru din sufragerie.

M-am dus la uşă, am întrebat cine-i? N-am primit răspuns, am privit pe vizor, am văzut un moşuleţ necunoscut sub nivelul vizorului; l-am lăsat cu surzenia lui auzind cum pleacă cu liftul. Dacă era o fătucă disperată deschideam rapid uşa, dar aşa, un moş surd...

Cine să fi fost? Dacă a fost bulgarul, ştiind că este ziua mea? gândi mama, probabil încă marcată de apariţiile intempestive ale fostului soţ.

- Nu părea să arate a fost luptător de lupte libere categoria peste 135 kg! am zis eu descriindu-i aspectul moşuleţului.

- O fi intrat la apă, cu vârsta, glumi mama.

Mama a hotărât să luăm masa, dar eu, care îmi încep ziua cu ceaiuri, sucuri şi acum după 2 pahare de Mirinda şi 2 pahare de Cola nu aveam pic de foame. Aşa că mama, care nu obişnuieşte să mănânce dimineaţa a continuat să-şi serbeze ziua, cu urechile alungite de foame şi de cum i le-am tras eu încă de la ora 0 a zilei ei, lucrând la vesta mea cea nouă şi zghiorlăind din maţe.

Se făcuse ora 14 şi 14 minute când Liviu m-a sunat să-mi spună că şi-a luat calculator iar secunda ce a urmat a fost cea care a marcat irevocabil sărbătorirea mamei, când am spus: „Liviule, mă duc să-mi i-au bilete de la Chibrit şi la 15 fără 10 ne vedem la staţie la Primărie".

„Da' ziua mea?" a îngăimat mama... „da' nu mănânci măcar un şniţel?"... „să vii pe la 5 jumătate ..."

După ora 6 am ajuns acasă. Mama dormea pe jos, întinsă pe spate şi cu picioarele adunate turceşte, pe tatami-ul ei de Yoga. Pe pieptul ei, se lăfăia cotoiul, adormit şi el.

Mama s-a trezit şi a făcut conversaţie cu mine şi a mâncat din ciocolata pe care i-a trimis-o mama lui Liviu, pentru ziua ei. Mi-a spus cum pe la 4 jumate şi-a pus masa de protocol, a mâncat, a băut două pahare de bere şi de ciudă că este singură s-a culcat.

Pe la ora 19 am mâncat, singur, că mamei nu-i era foame.

Mama a zis: „da' nimeni nu dă un cioc de bere de la mulţi ani cu mine?" aşa că am băut împreună câte un pahar de bere.

Mama a lucrat la vesta mea trăgând cu ochiul la tv şi s-a culcat la ora 4 dimineaţa.

Eu am lucrat la calculator, am tras cu ochiul la tv şi m-am culcat la ora 1 dimineaţa.

Ne-am trezit pe 25. 02 la ora 10.

Mama mi-a etalat pe masă colecţia ei de nasturi spre a-mi alege, evident, nasturi pentru vestă, pe care să îi coase luni.

Nu ne era foame, aşa că eu am băut lichidele dimineţii iar mama s-a dus să vadă cine suna lunguţ şi ferm la uşă. Mama a privit prin vizor, l-a identificat pe cel care suna ca fiind moşul surd de ieri. A răcnit întrebarea „cine-i" la care i s-a răspuns

- Vecinul!

- Care vecin?

- De deasupra ta!

Ei aş, nu zău! gândi mama. Eu am recunoscut vocea vecinului Vintilă. Mama a analizat, prin vizor, moaca aflată de partea cealaltă a uşii, l-a recunoscut pe vecinul Vintilă şi deschide uşa. Mama, abia trezită şi indignată că nu găsea un nasture cum ar fi dorit îl interoghează pe vecin:

-V-a căzut, iar, ceva în balconul nostru?

-Nu, dar vreau să îmi deschideţi uşa mâine la ora 12, că vine instalatorul să-mi monteze aerul condiţionat, cu scara pe la dumneavoastră prin balcon!

-Da, bine, zice mama adormită.

Abia după ce trece ceva timp, mamei îi cade fisa de impertinenţa individului!

Adică de la ora 12 să stea cu uşile de la balcon deschise, cu tot  gerul de afară, cel puţin 2 - 3 ore.

Să privească la mizeria adusă de 2 - 3 muncitori care trec cu cracii încălţaţi şi fac potecă de murdărie în jumătate de casă, pentru ca individul cu apartamentul situat deasupra noastră să evite mizeria, frigul şi să-şi plaseze în casa noastră cuiul lui Pepelea!

-Lasă că îi scriu şi îi pun bilet sub uşă, bombăni mama.

Când mama a vrut să mănânc am protestat vehement:

-Acum fac baie!

După baie am mâncat de unul singur.

Mama era bosumflată că şi-a inundat masa cu toată cana de NES abia preparată.

Mama era indignată că fac baie la ora mesei.

Mama era indignată mai ales de răspunsul meu, cam neconcludent din punct de vedere al unităţilor de măsură a timpului, pe care i l-am dat la întrebarea „cât timp stai în baie?"

-Până mă încreţesc!

Aşa că neavând cum să aprecieze cât stau în baie, a mâncat în timp ce eu mă delectam în apă.

După ce am mâncat, am luat ce trebuie să iei după o baie bună şi o masă copioasă: un somn bun! M-am culcat la ora  15 şi 30 pentru a acumula forţe pentru o noapte de OSCAR!

La ora 18 şi ceva m-am apucat de fizică aruncând un ochi la Dănuţ srl. Tot cu fizica în faţă am aşteptat Oscarul iar mama a muncit intelectual toată ziua în faţa calculatorului şi aştepta ca mine Oscarul.

Aşa am petrecut ziua mamei mele pe care o iubesc foarte mult dar din păcate n-am apucat să stăm împreună la masă, la una din cele patru mese sau măcar la mese diferite dar simultan, sincron!

Mama, te iubesc, la mulţi ani!

 

 

 

Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!

Share | |

Trackback link:

http://blog.spunetiparerea.ro/trackback.php?artid=11
5

2 comentarii pentru Petrecere de ziua mamei

  • Ciudat
    postat de FGH la data de 23.05.2012, 11:22
    pentru un strain, dar pentru cel care a citit "Farame de viata" pare a fi doar o mostenire a unui stil propriu familiei, ca fiecare membru sa fie total independent de ceilalti.
    Sau poate gresesc eu ?

  • postat de nastya la data de 25.08.2012, 22:45
    incep sa indragesc foarte mult stilul tau de a scrie.viata voastra e cu adevarat interesanta.modul in care scri si te comporti e fascinant.
    superb!

Spune-ți părerea despre Petrecere de ziua mamei!

Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 

Trackbacks si pingbacks:

Niciun trackback nu a fost primit pentru acest articol.
Fii primul care posteaza un trackback catre acest articol!
TrackBack-linkul este: http://blog.spunetiparerea.ro/trackback.php?artid=11




Cele mai recente

Blogroll

Desene din expresialuri

Hand
postat de AntonioLiviu
la 19.02.2012, 13:25
Felii de somon - reproducere Goya 2
postat de babutavesela
la 05.04.2010, 00:19
Michael C. Hall (Dexter Morgan)
postat de AntonioLiviu
la 04.04.2012, 16:48
Bătrâni îmbrățișați
postat de roxi
la 12.06.2010, 23:52
Lalele 2
postat de thutat
la 05.04.2010, 00:00
Replică după Da Vinci
postat de roxi
la 12.06.2010, 23:56