Acasă -> Despre mine -> Despre mine, prin ochii unui prieten
3321
comentarii



Când într-o entitate, curiozitatea şi nerăbdarea se amestecă perfect, precum două lichide cu aceeaşi densitate, se obţine un Produs care ignoră toate normele şi convenţiile existente între OM şi Natură!

Produsul, conceput la 1 aprilie 1987, a considerat că Lumea merită şi trebuie cunoscută mai repede, fără a aştepta cele 280 de zile necesare Miracolului vieţii umane. Călăuzit de principii proprii în toate acţiunile, era normal să considere că 8 luni în cacoon îi sunt suficiente pentru a fi un produs copt, un prematur precoce.

A muncit în acel burniţos 28 noiembrie 1987, de la ora 5 până la ora 15 când oameni în halate albe şi mâini măiestre l-au întâmpinat, pipăit, degresat şi i-au acordat un APGAR 9!

Cele 2560 de  grame şi cei 47 cm nu erau nişte măsuri prea impresionante, dar tălpile imense stârneau hohote de râs. Cei 47 de centimetri au devenit în timp 1,93 m iar dimensiunile tălpilor îşi găsesc cu greu încălţări 50 - 51!

 

Cele 16 zile petrecute în maternitate ar putea fi contabilizate astfel:

- 3 zile izolat, pe bază de icter fiziologic, cu ochii lipiţi cu leucoplast deoarece i se aplicau niscaiva raze.

- 3 - 4 zile redat colectivului de sugari prematuri (adică născuţi înainte de termen) dar nu imaturi (era dezvoltat bine, spre deosebire de cazurile bebeilor născuţi la termenul normal dar imaturi ca dezvoltare ), la ore fixe, în sala de alăptat, când s-a bucurat de dulceaţa laptelui matern.

- din nou 5 zile de izolare, din cauza unui vaccin administrat experimental pe gură în loc de tradiţionala injecţie. Nu toţi copiii au tolerat acest abuz, li s-a întors stomacul pe dos şi ce mai, făceau urât! De această dată a stat cu o perfuzie montată într-un vas de sânge din zona capului şi a fost hrănit prin gavaj (se lua un tub flexibil, se vâra pe gura bebeului până în stomacul din dotare după care, cu un fel de seringă uriaşă, se împroşcau în câteva secunde 250 ml de lapte direct stomac). Cine ar fi rezistat la asemenea asalt de lapte artificial, livrat în prea mare viteză şi cantitativ mult peste gabaritul rezervorului digestiv?! Stomacul, afectat şi de conţinutul vaccinului, avea un răspuns „proaşcă" ce a devenit ritual şi pentru următoarele 4 zile.

- 4 zile din nou la sala comună de alăptat! Deşi era conectat la sursa naturală de alăptare, prematurul hămesit nu reuşea să se bucure de un supt copios: după atâta izolare laptele matern a secat. Prematurul era cântărit obligatoriu înainte şi după supt; constatându-se că a primit doar 10 (zece) mililitri de lapte se venea din nou cu gavajul! Răspunsul stomacului supărat pe toate cele de mai sus era prompt: proaşcă expulzată la fel de repede precum era introdusă în forţă!

Şi iată cum micul Thutat a plecat acasă cu gramajul de la naştere!

Acasă s-a elucidat de ce avea o moacă mai neobişnuită: deşi avea un foarte pitoresc păr de culoarea celui mai portocaliu morcov, nu avea nici gene nici fir de sprâncene! Să fi fost smulse odată cu leucoplastele mari, generoase, de pe ochi şi de la perfuziile de pe cap? Genele au început să crească după o lună dar sprâncenele au început să se evidenţieze abia după trei ani!

A sfidat, de cum a ajuns acasă, mitul cu „copiii se nărăvesc şi plâng pentru a fi ţinuţi tot timpul în braţe". Care braţe, care giugiuleli admirative de familie? În momentul în care era ţinut mai mult de 5 minute începea să urle până era pus înapoi în pat! Tot cu urlete de jale erau primiţi cei care se apropiau de el având mirosuri neprietenoase: o ceapă, un usturoi...şi avea doar 3 - 4 luni.

La an şi 11 luni deja citea „pe litere" şi scria dictări pe asfalt: învăţase toate literele alfabetului în doar 3 săptămâni!

La 3 ani îşi scria propriile gânduri şi copia intens articole din ziare, interesându-se de semnificaţia fiecărui cuvânt şi a fiecărei noţiune.

La 4 ani şi jumătate, scotocind prin sertare, găseşte o cutie cu acuarele veche de peste 20 de ani şi află modul de utilizare. Uimit şi fascinat de naşterea culorilor pe albul hârtiei, pictează zilnic câte 20 - 25 de picturi pe zi. Picta ore la rând de parcă marele Da Vinci îi şoptea în ceafă vorbele bătrânului Plinius „nulla dies sine linea". Ultimele lucrări ale zilei, marcate de starea de oboseală, plecau inerent la coş.

La 5 ani are primul interviu la ziarul „Ora" patronat de Viorel Cataramă şi în numărul din 18.03.1993 îi este prezentată pentru prima data o pictură.

In anul 1994 este primit, împreună cu cele peste 600 de lucrări pictate, membru al Fundaţiei Naţionale „Henry Coandă" pentru Sprijinirea Tinerilor Supradotaţi aflată sub patronajul prof. universitar Iulian Creţu.

Ca membru al Fundaţiei acordă primul lui interviu postului tv Antena 1cu ocazia unui reportaj la sediul acesteia.

Lucrările pictate de el aveau o tematică cu totul inedită şi inexplicabilă iar majoritatea erau numite de el structuri.

Este invitat la doamna artist plastic Tia Peltz care este impresionată atât de picturile lui cât şi de el ca prezenţă, conversaţie, idei, idealuri.

Lucrările îi sunt apreciate ca inedite de către profesorul şi pictorul Vasile Kinski.

Tot în anul 1994 îl descoperă pe George Topârceanu şi după un timp pe Eminescu. Urmează Esenin, Voznesenski, Federico Garcia Lorca, Leonid Dimov, Adrian Păunescu. Începe să compună versuri albe dar treptat începe să scrie şi poezii cu rimă, poezii cu formă fixă: sonete, rondeluri. Se nasc primele lui „ziare", coli de hârtie cu împachetare simplă sau complexă (în formă de triunghi), în care prezintă ştiri, din toate domeniile, culese din ziare şi prelucrate în mod inedit. Ziarele lui au nume inedite unul dintre ele fiind Realitatea, nume devenit, abia după mulţi ani, brandul televiziunii „Realitatea"!

În toamna anului 1994 este botezat în grabă, cu două zile înainte de a împlini 7 ani, pentru a „prinde" un ritual de botez pentru copii. Părintele a ţinut cont de dorinţa lui şi astfel, alături de numele Andrei Lucian, este înscris în certificatul de botez şi numele Thutat. Thutat este un nume ales de el, încă de la vârsta de 4 ani, ca un omagiu adus uimitoarei Civilizaţii Maya.

Anul 1995 marchează „lansarea" emisiunilor „Microfonul Magic"! Cu un microfon, racordat pentru amplificarea celor mai subtile inflexiuni din timpul recitărilor, „tortura" musafirii citindu-le, măcar o oră, versuri din poeţii lui preferaţi.

In primăvara acelui an scrie o scrisoare către Radio Tinerama, cu ocazia aniversării a unui număr de ani de existenţă, lăudând şi comentând emisiunile, rubricile şi redactorii. Precocitatea mesajului, scris de un copil preşcolar care urmărea toate emisiunile acestui post,  şochează „destinatarul"! Patronul postului, Dl. Max Bănuş, îi citeşte scrisoarea în emisiune în direct, invitându-l să viziteze studioul. Îl cunoaşte astfel pe directorul postului Tinerama, Dl. publicist şi scriitor Cornel Ciomâzgă. Petrece aproape două ore de discuţii cu Dl. Ciomâzgă şi două doamne de cultură. Doamna Olga Jora, vicepreşedinte al UNICEF şi director la editura Univers este fascinată de inteligenţa lui.

Încurajat de dl. Ciomâzgă să îşi exprime sentimentele aşa cum simte scrie poemul „Cât mă frământă".

La 1 Iunie 1995 este distins cu Premiul de Precocitate pentru Pictură şi Poezie acordat de UNICEF şi Ed. Univers, în cadrul unei festivităţi organizate la Sala Palatului cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului.

Este asaltat de reporteri de la diverse posturi de radio şi televiziune şi (pe 7 iunie) va participa la o emisiune live la tv Sigma.

Tot în ziua de 1 iunie 1995, prezintă, comentează - conversează, în direct împreună cu domnişoara redactor Diana Ioan, emisiunea de la ora 15 „Drumul spre casă".

În toamna anului 1995, după orele de şcoală (cl.I-a), micul Thutat vizita adesea trei distinse doamne care lucrau în cadrul UNICEF. Le cunoscuse şi îndrăgise când şi-a primit Premiul de Precocitate. Îi plăcea să le citească din noile lui creaţii, să comunice pe toate temele care îl preocupau.  UNICEF-ul împărţea clădirea sediului cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi, impresionate de inteligenţa micului Thutat, doamnele l-au prezentat la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei pentru a susţine teste de inteligenţă.

Abia după multe luni a aflat de ce salariaţii celor doua institute veneau în biroul doamnelor să-l cunoască şi toţi şopteau ceva între ei. După ce a susţinut testele era numit micul geniu, evident în şoaptă, fără ca el să ştie, pentru ca o astfel de abordare să nu dăuneze, la acea vârstă fragedă, propriei personalităţi.

După alte câteva luni avea să afle că în urma testelor de inteligenţă susţinute la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei în octombrie 1995 i s-a stabilit un IQ=135 din 140.

În decembrie 1995 profesorul Mircea Sântimbreanu, preşedinte al UNICEF, citeşte în cadrul Serilor de Anul Nou, sărbătorite şi cu expoziţie de carte în foaierul  Casei Radio, una din poeziile lui Thutat, „Violeta". Postul de Radio România - Tineret a transmis în direct această lectură şi cuvintele de laudă ale marelui om.

Fascinat de prezenţa lui, Dl. Daniel Horhocea, redactor la Radio România Tineret, îl invită la emisiunea dânsului pentru un interviu in direct în ianuarie 1996. În studio se afla şi cunoscutul actor George Mihăiţă, patron şi fondator al revistei pentru adolescenţi „Salut", împreună cu poetul Dan Cipariu şi membri ai redacţiei revistei. Au fost impresionaţi de micul Thutat care, la numai 8 ani şi aflat într-o emisiune în direct, faţă în faţă cu redactorul emisiunii, era dezinvolt, natural, matur în exprimare.

Este invitat la sediul redacţiei revistei „Salut" şi i se publică, în martie 1996, poeziile „Sonetul apei" şi „Cât aş vrea"  debutând în presa pentru adolescenţi!

„Foarte sigur pe el, şocând asistenţa printr-un vocabular surprinzător pentru vârsta lui" - scrie poetul Dan Cipariu despre Thutat, în prezentarea lui din revistă, referindu-se la acea emisiune de la Radio România Tineret.

Primeşte o invitaţie de la România Cultural unde citeşte, în direct, o prelegere antifumat, o lecţie de credinţă pentru o viaţă sănătoasă, în cadrul unei emisiuni medicale.

La 14 iulie 1996 este prezentat la TELE 7 abc, în cadrul rubricii Reporter Tele 7, filmul „Sărăcia naşte genii". Titlul filmului preia vorbele marelui Cioran care făceau referire la ţările sărace care dau lumii, genii. Filmul, realizat de doamna Dana Deac şi regizorul Gabriel Geamănu, urmărea ideea că în România există tineri geniali, talentaţi, de care Statul nu se prea ocupă; erau intervievaţi oameni de înaltă cultură, academicieni.

Realizatorii de la Reporter TELE 7 abc au solicitat Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei să le indice un copil genial pentru a fi filmat în cadrul documentarului sus menţionat. Thutat a fost recomadat de către doctor psiholog Mihai Jigău şi a fost filmat acasă prezentându-şi picturile, poeziile şi răspunzând la întrebări.

Anul 1996 este şi anul în care pasiunea lui pentru meşterit îl apropie de Electronică. O vizita făcută unui unchi, fost colonel, cu studii la Academia Militară şi la Electronică,  îi dă convingerea că mai presus de electronică nu există nimic şi, în mod natural au urmat peste 11ani de scheme electronice, de cursuri la Clubul Radio din cadrul Palatului  Naţional al Copiilor.

În anii 1996 - 1997 continuă să scrie versuri, pictează (având deja peste 1000 de lucrări), face mici montaje electronice, învaţă noţiunile de bază ale electronicii de la unchiul său.

Se scrie despre el, ca despre un mic geniu, în diverse publicaţii:

- în revista „Cutezătorii", care îi publică şi două poezii „Iarnă cu Virginia" şi „Prima ninsoare",

- în primul număr al revistei „Pif" editat în limba română,

- în almanahul „Cutezătorii",

- în ziarul „Libertatea" (1997),

- în „Revista fenomenelor paranormale" (1 noiembrie1996).

- ziarul „Naţional" îi organizează o expoziţie „blitz" în librăria situată în Magazinul Unirea: circa 70 de picturi în acuarele au fost înşiruite pe nişte suporturi, timp de circa 2 ore. (din păcate câteva picturi au fost furate de onor privitorii...) Ineditul imaginilor prinse în culori armonizate, a stârnit interesul multor reporteri de la diverse posturi de radio şi tv, ziare, cărora Thutat le răspundea cu inteligenţă.

A fost prezentat, în direct, la emisiunea domnului redactor Buzdugan „Tribuna nonconformiştilor" fascinând pe cei din studio care îi urmăreau  interviul şi prezentarea celor câtorva zeci de picturi care au încăput în spaţiul emisiunii. Caseta cu înregistrarea emisiunii a plecat pe străine meleaguri la nici 30 minute de la înregistrare.

În cele câteva lecţii de pian, acordate de o doamnă care prepara copii de vârstă mică, a făcut progrese cât alţi copii în peste 10 lecţii, ba chiar a compus o mică piesă!

În următorii ani începe să picteze în ulei realizând în doi ani circa 60 de tablouri.

Este prezentat într-un reportaj la PRO TV (1998) şi primeşte un premiu de 1000 dolari de la firma „McDonald".

Se scrie despre el în „Jurnalul Naţinal" (iulie 1999) ca fiind un copil genial, supradotat ca inteligenţă dar cu resurse existenţiale mult sub nivelul care ar trebui să-i asigure dezvoltarea potenţialului la capacitate maximă.

Primeşte, timp de 1 an,  o bursă de 2 mil. lei din partea Fundaţiei „Dan Voiculescu".

Aceiaşi abordare, a lipsei sprijinului pentru un copil genial, se regăseşte în ziraele „Libertatea" (iulie 2000) şi  „Adevărul" (2001).

Thutat este prezentat ca un copil genial în filmul „IQ 135", realizat la TVR 2 în cadrul primei ediţii a emisiunii „Puls 2000", la 2 noiembrie 1999. Filmul lansa un semnal asupra dezinteresului  Statului faţă de copiii geniali, care nu beneficiază de niciun sprijin pentru a li se asigura dezvoltarea capacităţii mentale la potenţialul maxim (conform Drepturilor Copilului).

Este invitat la emisiunea Andreei Marin „Surprize, Surprize" din noaptea  Anului Nou 1999 - 2000.  I se face o surpriză absolut inedită care i-a lăsat cel mai amar gust...

Un nou film, intitulat „Născut în România", este realizat la cererea telespectatorilor care doreau să vadă mai mult despre Thutat, picturile lui, versurile lui. Filmul, realizat tot în cadrul emisiunii „Puls 2000" de către TVR 2, este dat pe post în ianuarie 2000.

În 2003, la vârsta de 14 ani, obţine Licenţa de radioamator, primind indicativul YOHGD, după ce susţine, în faţa Comisiei de examinare a Federaţiei Româna de Radioamatorism, examenul cu 5 probe între care Emisia şi Recepţia semnalelor Morse.

A lucrat, elev fiind, benevol, la tehnoredactarea computerizată a revistei „Radiocomunicaţii şi radioamatorism" editată de Federaţia Română de Radioamatorism, federaţie cu resurse financiare foarte limitate.

În revista sus amintită a publicat articole şi materiale tehnice pe care le-a tradus din limba engleză din publicaţii de specialitate, editate în străinătate, pe care le primeşte federaţia.

În 3 decembrie 2005 primeşte din partea Federaţiei Române de Radioamatorism o Diplomă de Excelenţă pentru activitatea lui.

În iunie 2004 a absolvit Şcoala Generală nr. 185 „Elena Văcărescu" cu media generală 9,92.

A fost admis la liceul „Nicolae Iorga", după testele naţionale, cu media  9,51.

Din motive familiale se transferă, din semestrul doi al clasei a IX-a, la „Liceul Timotei Cipariu.

Aici are norocul să aibă la informatică o profesoară deosebită care îl ajută să descopere informatica și îl motivează și încurajează să studieze pe cont propriu informatica la un nivel mult mai înalt decât programa școlară. Începe să facă primii pași în C pentru ca foarte rapid să avanseze la Visual Basic, HTML, CSS, PHP și MySql, limbaje pe care le studiază în mod autodidact, în timpul liber. Din componente primite din diferite locuri își asamblează un computer extrem de modest pe care începe programarea, urmând ca peste un timp să își achiziționeze propriul computer profesional, cu sprijinul unei burse pe care liceul i-o acordă.

A absolvit clasa a IX-a cu media generală 9,56 şi Premiul I.

A absolvit clasa a X-a cu media generală 9,77, cu Premiul I, cea mai mare medie din liceu.

Deoarece împlinise 18 ani iar stagiul militar încă nu era legiferat ca opţional a fost chemat la Centrul Militar Sector 1 pentru recrutare. La 31.03.2006 este luat în evidenţă la CM Sector 1 conform Adeverinţei de recrutare Seria Q.R. No. 2385392.

Coeficientul său de inteligenţă este reconfirmat în primele zile ale lunii aprilie din acel an când susţine Testele de inteligenţă la Centrul Militar şi obţine 60 de puncte din 60 posibile.

A absolvit clasa a XI-a cu media generală 9,84, Premiul I.

După ce încheie semestrul I al clasei a XII-a cu media generală  9,86 renunţă la şcoală în martie 2008...!!!

Dezamăgit de un sistem educațional pe care îl consideră incapabil de a promova și încuraja copiii talentați, un sistem educațional care nu oferă elevilor o viziune corectă asupra vieții care îi așteaptă la porțile școlii, care nu îi pregătește de o viață în care să fie independenți și stăpâni pe propriul drum și destin și care nu face altceva decât să irosească timpul elevilor, Thutat alege calea freelancer-iatului.

Privind în urmă întreb retoric: să fie „renunţarea" o caracteristică a primilor săi 20 de ani de viaţă?

Să-l aşteptăm pe el să ne explice? Asta ar însemna „a da un fel de socoteală" iar eu, ca adevărat amic, consider că nu s-a născut încă omul căruia el să-i dea socoteală asupra hotărârilor sale.

În mod cert nimeni nu îşi abandonează idealurile fără un motiv concret, cu atât mai mult Thutat.

La 5 ani afirma că este şi va fi pictor, după 2 - 3 ani adăuga şi „poet şi scriitor".

A fost foarte uşor să constate că arta nu oferă cele mai generoase câştiguri cât eşti tânăr sau, mai rău, cât artistul este încă în viaţă!

A preferat să facă artă pentru sufletul lui, să scrie atunci când are ceva de spus, când muzele îi deschideau canale de inspiraţie.

Apoi electronica. Proiecta scheme electronice, aduna piesele necesare construirii lor şi, constata cu stupoare că una - două piese sunt imposibil de găsit! Degeaba drumuri bătute pe la toate magazinele, „Electronica" era pe butuci, producţia cvasinulă, adio vise de proiectare cu microcontrolere!

Dotat cu calculator a descoperit că programarea îi vine ca o mănuşă şi că acesta va fi domeniul lui de afirmare.

Inteligenţa lui, talentul lui în orice a întreprins, pictură, poezie, muzică, tehnică, au fost admirate, elogiate, dar nu pentru a fi susţinute ci pentru a aduce puţină glorie sau publicitate celor ce scriau despre el. „Dădea" foarte bine să se facă o paralelă între inteligenţa lui şi resursele financiare prea mici să-i susţină potenţialul.

Într-una din prezentările biografice ale marelui Orson Welles, după regizor de teatru şi film, actor, scenarist, producător şi distribuitor de filme se menţiona şi „fost copil minune". Pentru timpurile noastre se pare că a fi copil genial deja este prea puţin. Pentru unii...

 

 

Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!

Share | |

Trackback link:

http://blog.spunetiparerea.ro/trackback.php?artid=83
5

7 comentarii pentru Despre mine, prin ochii unui prieten

  • postat de iuliansirbu la data de 24.04.2010, 21:40
    impresionant! cand eram in liceu, la un moment dat, si eu voiam sa renunt, insa n-am facut acest pas. totusi, mi-am propus sa nu urmez nicio facultate, si pana acum mi-a reusit acest lucru...pot sa te intreb de ce ai fost botezat la 7 ani?

  • postat de thutat la data de 25.04.2010, 11:07
    Interesant ce spui tu. Faza cu botezul la 7 ani e mai complicata, sa-ti explic: mama este romano-catolica, prin urmare prima optiune a fost sa fiu botezat la catolici. O matusa s-a oferit sa-mi fie nașă, toate erau aranjate, primisera repartizarea la Catedrala Sf. Iosif din București și când a venit mătușa (era în Germania) și a aflat că procesiunea se face la Catedrala a refuzat să mai fie nașă și a lăsat-o pe mama (și bunica) baltă. Alte persoane care să-mi fie nași pt catolici, n-au găsit. Atunci mama și bunica s-au gândit să mă boteze în rit Ortodox, fiindca e țară cu religie Ortodoxă și nu era nicio problemă, însă nimeni din cunoscuți nu a acceptat să-mi fie naș. Și uite așa am rămas nebotezat când am fost mic. Fiind copil de familie lipsită de posibilități materiale, poate că asta a contat în ochii multor din potențialii nași. La 7 ani, la Romano-Catolici, se face trecerea dintre botezarea ca pe un copil și botezarea ca adult, care implică alte chestii. Prin urmare, trebuia sa fiu botezat până împlineam vârsta de 7 ani pentru a beneficia de procedura de botez pentru copii. Atunci mama a vorbit la Catedrala și a explicat ca n-avem nași și etc. și preotul a adus 2 tineri studenți care mi-au fost nași (și de care din păcate n-am mai auzit nici până acum). Deci cam asta ar fi povestea botezului happy

  • Impresionant CV !
    postat de FGH la data de 23.05.2012, 11:33
    Cu perspective si potential enorme, in conditiile in care diplomele nu fac doi bani daca te afli la locul potrivit in momentul potrivit, sau in care orice diploma se poate cumpara de la o institutie acreditata in a o vinde ...
    Mi-as dori ca urmasii mei sa citeasca si continuarea, peste vreun veac, imprimata pe soclul Monumentului Reformatorului Umanitatii.
    Si nu exagerez de loc, pentru ca nu sunt de loc adeptul ideii lui Iisus ca nimeni nu poate fi profet in tara lui, valabila doar pentru "stupid people"=ul lui Brucan.
    Felicitari si mult succes in continuare, pentru ca ar fi pacat ca acest potential sa se risipeasca in actiuni banale.

  • postat de thutat la data de 05.06.2012, 22:51
    Va multumesc.

    Va multumesc pentru cuvintele frumoase pe care le spuneti, va multumesc pentru intelegere si va multumesc pentru increderea pe care o "investiti" in mine. Ma simt onorat.

    Ma bucur atunci cand vad oameni care imi inteleg (sau cel putin imi respecta) alegerile.
    Cei care cred in mine reprezinta o motivatie extrem de puternica pentru mine sa merg mai departe si sa "lupt" pentru a construi ceva deosebit (cu viata mea, cu timpul meu, cu resursele, de orice fel ar fi ele, pe care le am).

  • Perfect.
    postat de FGH la data de 06.06.2012, 14:00
    In cazul acesta, e ca si cum am fi batut palma. Ne-am inteles perfect. Dar nu de lupta e nevoie, ci exclusiv de o utilizare a oportunitatilor ivite si a resurselor disponibile pentru promovarea a tot ce e pozitiv, asa cum, chiar si fara indemnul meu, ati inceput deja prin activarea si disponibilizarea publica a acestui spatiu virtual de exprimare.
    Ganduril;e mele au fost sincere, chiar daca poate putin patetice si exprima o dorinta si nu un vis ori crez.
    Felicitari, multumesc pentru oportunitatea de a ma exprima si mult succes in continuare.

  • woow
    postat de nastya la data de 26.06.2012, 15:05
    am ramas impresionata.ma simt onorata ca cineva ca tine m-a laudat pentru ce am scris.felicitari pentru toate realizarile si mergi inainte.orice ar fi,stiind ce potential ai,poti fi linistit si fericit.

  • happy
    postat de thutat la data de 26.06.2012, 20:57
    Reciproca este valabila; si eu ma simt onorat de cuvintele tale si ma bucur ca stii sa apreciezi ceea ce conteaza si ca nu judeci dupa aparente sau preconceptii.

    Cat despre liniste si fericire ... adevarul este ca acestea au propriul lor algoritm dupa care decid daca vin sau nu in vietile noastre.

    Despre fericire, am zile in care constientizez tot ceea ce am si sunt bucuros si recunoscator pt asta si atunci sunt fericit. In contrapartida, am zile in care regret tot ceea ce nu am, iar atunci sunt trist.

    Despre liniste, necazurile au talentul de-a strica linistea pe care un om o poate avea sau dori. Deh, de-aia-s necazuri.

    Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru apreciere.
    Am vazut ca ai postat texte noi si abia astept sa le citesc, ai un talent deosebit.

Spune-ți părerea despre Despre mine, prin ochii unui prieten!

Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi 

Trackbacks si pingbacks:

Niciun trackback nu a fost primit pentru acest articol.
Fii primul care posteaza un trackback catre acest articol!
TrackBack-linkul este: http://blog.spunetiparerea.ro/trackback.php?artid=83




Cele mai recente

Blogroll

Desene din expresialuri

Război între popoare
postat de roxi
la 13.06.2010, 00:15
tristete
postat de NocteMysterium
la 03.09.2011, 13:28
Nebuloasa
postat de mariaantonescu
la 13.02.2011, 18:03
Portret cu Ryan Philippe în tinerețe
postat de roxi
la 12.06.2010, 23:54
Pasteluri
postat de alexandru_nadaban
la 07.04.2010, 14:00
Zambet
postat de VaneKinga
la 12.08.2010, 09:31